Glosar
Termenii care apar în caiete de sarcini, în fișe tehnice și în discuțiile cu proiectanții, explicați scurt și fără ocolișuri. Caută un cuvânt sau filtrează pe categorie.
Cantitatea totală de lumină emisă de o sursă, în toate direcțiile. Spune cât produce corpul, nu cât ajunge unde ai nevoie. Două corpuri cu aceiași lumeni pot da rezultate complet diferite, în funcție de optică.
Cantitatea de lumină care ajunge efectiv pe o suprafață. Un lux înseamnă un lumen distribuit pe un metru pătrat. E mărimea care se normează în proiecte și se măsoară la recepție.
Intensitatea luminoasă într-o direcție anume. Descrie cât de concentrat e fasciculul, motiv pentru care e mărimea relevantă la proiectoare și la spoturi.
Cât de luminoasă apare o suprafață privită de ochi. E singura mărime pe care ochiul o percepe direct — luxul se măsoară, luminanța se vede.
Câți lumeni produce corpul pentru fiecare watt consumat. Utilă la comparații, dar înșelătoare singură: un corp eficient cu optică proastă poate trimite jumătate din flux acolo unde nu trebuie.
Partea din lumina emisă care ajunge efectiv pe suprafața de interes. E criteriul care contează în realitate, mai mult decât fluxul total.
Raportul dintre nivelul minim și cel mediu pe o suprafață. Un drum sau o hală cu nivel mare, dar inegal, e mai greu de folosit decât unul cu nivel modest și constant.
Nivelul menținut e cel garantat la sfârșitul duratei de viață, după îmbătrânirea surselor și murdărirea corpurilor. Proiectele se calculează pe valoarea menținută, nu pe cea din prima zi.
Coeficientul cu care se corectează calculul pentru îmbătrânire, praf și regim de curățenie. Într-o hală cu praf e mult mai sever decât într-un birou.
Cât de caldă sau rece apare lumina albă. Valorile mici, în jur de 2700K, dau lumină gălbuie, de seară; cele mari, peste 5000K, dau lumină albăstruie, de zi.
Indicele de redare cromatică: cât de corect se văd culorile sub o sursă, față de o lumină de referință. Sub Ra 80 culorile saturate încep să se deformeze vizibil.
Indicele care măsoară redarea roșului saturat. Nu intră în calculul mediei Ra, deși e primul care cedează la sursele ieftine — de aceea un Ra bun poate ascunde un roșu mort.
Metodă modernă de evaluare a redării culorilor, cu două valori: fidelitatea față de referință și cât de saturate apar culorile. Descrie mai bine realitatea decât Ra singur.
Sortarea LED-urilor pe loturi de nuanță apropiată. Fără o sortare strictă, două corpuri identice montate alături au nuanțe vizibil diferite pe un perete alb.
Unitatea în care se măsoară cât de mult poate devia nuanța între corpuri. Cu cât numărul e mai mic, cu atât corpurile dintr-un lot seamănă mai bine între ele.
Cât de mult își schimbă un corp nuanța în timp și la dimare. La produsele slabe, lumina virează pe măsură ce îmbătrânește sau când e coborâtă.
Corpuri la care temperatura de culoare se poate schimba, de la cald la rece. Folosit pentru scenarii pe ore și pentru spații care își schimbă funcțiunea în cursul zilei.
Indicele care descrie orbirea inconfortabilă într-un spațiu interior. Valorile mai mici înseamnă mai puțin disconfort; la lucrul la ecran se cer valori limitate.
Disconfortul produs de o sursă vizibilă în câmpul vizual. Nu depinde de nivelul de pe masă, ci de cât de luminoasă apare sursa privită direct.
Imaginea unui corp luminos reflectată într-o suprafață lucioasă — un monitor, o vitrină, sticla unui tablou. Se corectează din poziție și unghi, nu din intensitate.
Ajustarea ochiului la nivelul de lumină dominant. Explică de ce o zonă întunecată lângă una foarte luminoasă pare mai neagră decât e și de ce trecerile bruște sunt periculoase.
Diferența de luminozitate între obiect și fundal. Fără contrast nu există formă: o clădire luminată uniform arată plată, iar un produs la fel de luminat ca raftul nu iese în evidență.
Lumina care cade pe suprafețele verticale — pereți, rafturi, fețe. Determină cât de luminoasă pare o încăpere mult mai mult decât lumina de pe podea.
Echilibrul între lumină difuză și direcțională, care decide dacă un obiect sau o față arată tridimensional sau turtit.
Variația rapidă a fluxului luminos. Nu se vede conștient, dar produce oboseală și dureri de cap, și apare ca dungi în imaginea camerelor video.
Percepția falsă a mișcării sub lumină care pâlpâie. Într-o hală cu utilaje rotative, o piesă în mișcare poate părea oprită — de aceea contează în industrie.
Lățimea fasciculului, exprimată în grade. Decide dacă un corp face un punct de accent sau acoperă o suprafață — la aceeași putere, rezultatul e complet diferent.
Corp cu optică asimetrică, gândit să lumineze uniform un perete de sus până jos. Instrumentul principal prin care o încăpere pare mai amplă.
Fascicul care coboară aproape lipit de o suprafață și scoate în evidență textura, prin umbrele pe care le creează fiecare denivelare.
Diagrama care arată cum se distribuie intensitatea luminoasă în jurul corpului. E fișa de identitate reală a unui produs, mai mult decât puterea lui.
Formatul digital al curbei fotometrice, folosit în programele de calcul. Fără el, un produs nu poate fi verificat într-un proiect serios.
Distribuție alungită, folosită în depozite, care trimite fluxul în lungul culoarului dintre rafturi în loc să-l risipească pe capetele lor.
Limitarea unghiului sub care sursa devine vizibilă. Cu cât e mai strict, cu atât corpul orbește mai puțin și lumina rămâne unde a fost trimisă.
Simularea nivelurilor și a uniformității pe geometria reală a spațiului, cu finisajele declarate. Rezultatul lui e amplasarea corpurilor, nu invers.
Suprafața pe care se măsoară nivelul cerut — de obicei masa de lucru într-un birou sau zona utilajului într-o hală. Media pe încăpere nu spune nimic despre ea.
Împărțirea iluminatului pe zone comandate separat. E sursa principală de economie într-o clădire, înaintea diferenței de eficiență între produse.
O combinație memorată de niveluri pe mai multe circuite, apelabilă dintr-un buton. Un restaurant are nevoie de trei-patru pe zi.
Împărțirea pe lumină generală, funcțională și de accent, comandate separat. Principiul de bază al iluminatului rezidențial și al celui comercial.
Măsurarea consumului și a nivelurilor existente, urmată de calculul variantei noi și de estimarea termenului de amortizare.
Înlocuirea iluminatului într-o clădire aflată în funcțiune, cu montaj eșalonat pe zone, ca activitatea să nu se oprească.
Sursa de alimentare a corpului LED. Decide dacă lumina se dimează corect, dacă pâlpâie și, de multe ori, cât trăiește produsul.
Gradul de protecție împotriva prafului și a apei. Se alege pe mediul real din spațiu: praf fin, ceață de ulei, spălare cu jet, exterior.
Rezistența la impact mecanic. Contează în zonele cu trafic de utilaje, în spații publice și în sălile de sport, unde corpurile sunt lovite de minge.
Notația pentru deprecierea fluxului: L80 la un anumit număr de ore înseamnă că, după acel interval, corpul mai dă 80% din lumina inițială.
Modul în care corpul evacuează căldura. Un LED ținut prea cald își pierde fluxul și își schimbă nuanța mult mai repede decât scrie în fișă.
Aparat de iluminat de siguranță cu baterie proprie, care intră în funcțiune singur la căderea alimentării normale.
Corp montat fără ramă vizibilă, care pare decupat direct în tavan. Cere carcasă prevăzută înainte de gletuire și toleranțe mici la execuție.
Protocol digital de comandă, pe un bus de două fire. Fiecare corp are adresă proprie, poate fi grupat din software și raportează înapoi starea sa.
Comandă analogică printr-o pereche suplimentară de fire. Simplă și robustă, dar toate corpurile de pe aceeași pereche formează un singur canal.
Reglaj prin tăierea sinusoidei rețelei, cu variantele leading edge și trailing edge. Nu cere cablu de comandă, dar cere compatibilitate între driver și variator.
Comutarea foarte rapidă a alimentării, percepută de ochi ca medie. Folosită la benzi LED; frecvența prea mică produce dungi în imaginea camerelor.
Protocol venit din scenotehnică, cu adresare pe canale și viteză mare. Potrivit pentru schimbări rapide de culoare și fațade dinamice.
Sistem de comandă fără fir, prin Bluetooth. Nu e o metodă de dimare: transmite comanda, iar dimarea o face driverul sau o ieșire de tip 0–10 V, DALI ori PWM.
Bus de automatizare pentru întreaga clădire — lumină, jaluzele, climatizare. Dimează prin actuatoare care produc, la ieșire, comanda cerută de corp.
Comandă automată în funcție de ocupare. Rentabil în zonele folosite intermitent: circulații, arhive, săli de ședințe, depozite.
Reglarea corpurilor în funcție de lumina naturală care intră. Cea mai mare economie într-o clădire cu ferestre mari.
Lumina care marchează traseul de ieșire din clădire, până la punctul de adunare din exterior — nu până la ușă.
Nivel minim uniform într-un spațiu deschis, ca oamenii să se orienteze și să găsească o cale de evacuare.
Sursă unică ce alimentează toate corpurile de siguranță din clădire, cu testare automată și raport pe fiecare corp.
Funcție prin care corpul se testează singur, periodic, și semnalizează dacă bateria sau sursa nu mai corespund.
Durata în care iluminatul de siguranță trebuie să funcționeze după căderea alimentării, stabilită în proiect pe destinația clădirii.
Niciun termen nu se potrivește. Încearcă alt cuvânt sau scoate filtrul de categorie.
Definițiile de aici sunt scurte, pentru orientare. Valorile normate — niveluri, indici de orbire, autonomii, grade de protecție — se stabilesc în proiect, pe destinația spațiului și pe normele aplicabile lucrării.
Nu găsești un termen?
Dacă ai în față un caiet de sarcini cu o cerință pe care n-o înțelegi, trimite-ne-o. Îți spunem ce înseamnă și dacă e realizabilă — indiferent dacă ajungem sau nu să ofertăm.
